Fumatorii romani, cei mai nesimtiti oameni ???

       De ce la noi vezi peste tot mucuri de tigara aruncate, pachete goale si ambalaje de tigari zacand la orice colt de strada sau pe orice petec de spatiu verde?

       Toti hapciupaliticii (indiferent de conditia sociala, etnie, religie, sex....caci sunt toti o apa si-un pamant) care deschid geamul masinii si arunca tigarile si gunoaiele pe geam ar trebui sa fie pusi la munca in folosul comunitatii: sa curete rahatul de caine si mucurile de tigara de pe strazi ....cu mainile goale!!!

       Ar trebui amendat tot cretinul care nu mai are rabdare si fumeaza in lift, pe scarile de la metrou in drum spre iesire, si alte locuri asemenea, si caruia nu-i convine ca a fost interzis fumatul in spatii publice inchise, pentru ca foloseste sub 5% din creier si nu poate intelege ca pe altii ii deranjeaza. Daca vreunul citeste, as vrea sa deschida bine ochii si sa afle ca libertatea lui se termina acolo unde incepe libertatea altuia, si fumul de tigara nu tine cont de asta.

       Cati dintre voi nu ati fost in strainatate si ati ramas uimiti la curatenia strazilor, cati nu cautati din priviri un gunoi sau muc de tigara pe strada ca sa va simtiti ca acasa?? :) Stiu ca sunt cunoscut, probabil vi s-a intamplat, dar nu e normal.

       Daca te duci in afara, pe o plaja de exemplu, vei recunoaste un roman dupa faptul ca fumeaza, scrumeaza si stinge tigara in nisip....acolo unde o va si lasa, pe ea si pe suratele ei condamnate sa nu ajunga niciodata in paradisul gunoaielor, tomberonul.

       Chiar nu exista fumatori civilizati ? Daca da...sa o arate!!!

Prea....

....prea mandra sa spun "te iubesc" cand mai multe urechi pot auzi, prea mandra sa plang sau sa fur un sarut sub priviri nepasatoare poate, prea mandra sa recunosc ca am gresit si sa spun "iarta-ma" mie insami...

....prea multe ocazii pentru a spune, prea putine sanse pentru a demonstra....prea usor de zis si mult prea greu de facut...

....prea multi oameni in jur si mult prea singura in mijlocul lor, inimi prea mari ranite de prea multe dezamagiri, vorbe prea grele pentru suflete atat de usoare, rugi prea arzatoare pentru lucruri atat de marunte...

....suflete prea mistuite pentru a se putea bucura de o viata prea scurta...ochi prea adanci pentru priviri prea superficiale....ganduri prea nevinovate intr-o lume prea vinovata...

....emotii prea siderale in inimi prea pamantesti....

...De ce?...

Nimicuri cu insemnatate

....cutremur de 8.9 grade in Japonia, cladirile valseaza pe ritmul valurilor ce le spala parterul, oamenii filmeaza linistiti de la etajele superioare ale zgarie-norilor, se anunta alte tsunami ce vor spala strazile deja curate si ingrijite......iar lumea, restul lumii se oripileaza la auzul cifrelor: 8.9!!! Pe japonezi insa, ii doare la basca! Ei stiau pe ce teren stau, au tehnologie si idei, au construit in consecinta. Asadar, lume, ia de te uita, cum sfideaza ei legile gravitatiei si ale naturii cu zambetul pe buze si ochii mijiti.

Imi place "despre ei"! Daca era la noi asa ceva, deja toata Romania era un teren arabil plin de moloz si de ingrasamant uman, asteptand concesionari.

     Lasand in urma valsul cladirilor si spumele de tsunami, a venit primavara!!!! A dat coltul ierbii, soarele si-a scos o raza de sub plapuma, benzina s-a scumpit, piata muncii a fost "revergorata" de un nou val de concedieri in masa, shit happens, laif iz biutiful....

     Hai sa va mai spun ca nu-mi plac pupi-n-dosistii si ca ma bucur cand si-o iau peste botul ala maroniu.....undeva, cineva, candva, tot ii pune pe toti la locul pe care-l merita. Am hotarat sa nu mai lucrez pe un mare "nimic", sa nu mai suport fite si harfe....si sa ies in parc sa ma plimb. In plus, m-am convins ca degeaba "vreau o tara ca afara", ca it ain't gonna happen. Asa ca daca nu vine tara la mine, ma duc eu la ea, intr-un fel sau altul, si nici ca mai pun piciorul in tarisoara asta minunata, cu taramuri magice si nemaiintalnite, cu izvoare minerale si zacaminte bogate, cu oameni ospaitalieri si usi deschise.

     Cu toate astea, abia astept sa le vina mintea la cap Mariilor Lor, conducatorii tarisoarei, si sa legalizeze odata prostitutia, ca sa-mi indeplinesc si eu visul. Dar vai, ce v-a trecut prin minte!!! Nu!! Nu vreau sa ma initiez eu in aceasta mult stimata meserie, ci vreau sa le dau o mana de ajutor practicantelor. Da!!! Vreau sa devin matroana :) Si cu cat mai repede, cu atat mai bine, "sa mananca si gura mea".

PS: Daca stie cineva vreo matusa Tamara in cautare de nepoti, ma ofer sa-i schimb pampersul daca-mi finanteaza afacerea.

Depresie...de toamna?!

     Sau am innebunit eu, ca nu sunt deprimata, sau au innebunit ceilalti. Toata lumea trece in perioada asta printr-o depresie: de ce sunt singur/a?, de ce ploua?, de ce e frig si nu e soare?, de ce n-am aia, sau ailalta?, de ce tocmai mie mi s-a intamplat asta?...etc....povesti si scuze cu duiumul pentru depresia generala parca devenita actuala pandemie de temut dupa gripele porcina, aviara...sau mai-stiu-eu care.

     Ce-aveti fratilor, chiar nimic nu va mai multumeste si nimeni nu va mai intra in gratii?

     Hai sa o spun altfel: pe principiul "fiecare zi in care n-ai zambit e o zi pierduta", ganditi-va ca in loc sa stati bosumflati, morocanosi, suparati pe tot si pe toate, ati putea profita de timpul respectiv pentru a face ceva constructiv, sau macar ceva superficial care sa va mai ridice din "mlastina sufleteasca" in care va innecati. O fuga la cumparaturi, o iesire cu prietenii, o manichiura, o convorbire telefonica, un film, o carte noua, un drive-test cu masina dorita, astea si multe altele pot fi o trambulina catre o stare de bine. Adica solutii sunt destule, numai sa vreti sa le vedeti....desi la cate figuri si mofturi mi-a fost dat sa aud in ultima vreme....incep sa cred ca oamenilor le face placere sa-si planga de mila si sa fie compatimiti pentru "suferinta" lor (fie ea si inchipuita).

     Ok, admit ca poate unii oameni au atatea necazuri pe cap incat e normal sa-i cuprinda deznadejdea, dar ceea ce trebuie sa inteleaga este ca intotdeauna se poate si mai rau, si ca exista oameni care nu au decat o zdreanta pe ei (daca si pe-aia), mananca fiertura de cereale nedecorticate toata viata si nu se mai plang, ci se resemneaza si traiesc fericiti pentru ca sunt in tribul lor, cu familia si restul comunitatii, pentru ca e pace, pentru ca a plouat si o sa aiba cereale si anul urmator. Ei nu mai viseaza haine scumpe, masini de lux, vacante exotice, Feti Frumosi sau Ilene Cosanzene, gramezi de bani sau mai stiu eu ce aberatie care deprima omul modern si-i distruge orice speranta si urma de optimism.

     Oameni buni, ce atata deprimare?! Mai e putin si vine Mos Craciun!!! :))

O cursa nesfarsita...

     As incepe prin a intreba "de ce?"....dar as face o greseala intrucat nu pot oferi un raspuns...Suntem liberi si putem face tot ce ne pofteste inima, suntem propria noastra instanta si propriul nostru calau....dar asta nu ne multumeste. Nu suntem intregi, suntem jumatati ce-au fost separate din tot intr-o incercare disperata de a gasi libertatea si fericirea deplina, dar n-am gasit-o. Si acum, dupa milioane de ani scurse necontenit, suntem din nou in cautarea jumatatii fara de care nu putem gasi implinirea.

     Dar cine oare isi gaseste cu adevarat jumatatea? Cam cate sanse sunt, din atatea miliarde de oameni sa gasim exact bucatica pierduta? Poate ca dupa atata timp nici nu mai avem acceasi culoare, nu vorbim aceeasi limba, poate ca intalnindu-ne nu am putea sa comunicam si nu ne-am recunoaste...Sa credem totusi ca sunt sanse. Insa noi, atunci cand ne impiedicam si cadem fara stire in bratele unei posibile jumatati, incercam cu tot dinadinsul sa facem din ea ceea ce ne-am dori noi sa fie, si uitam sa o privim in ochi si sa remarcam unicitatea acelui suflet, incercarea disperata si surda de a-si gasi la randu-i jumatatea....

     "De ce strivim corola de minuni a lumii"...de ce ucidem fara voie suflete in cautarea fericirii, de ce la furam sansa de a atinge sublimul si de a-si afla implinirea?

     Stiu, e trist....dar incercarea egoista a unui suflet de a-l modela pe altul in matrita jumatatii sale, ucide jumatatea altuia si distruge sansa la fericire...

     Poate ca trebuie sa se mai scurga mult timp pana sa invatam sa acceptam alta jumatate in viata noastra, sa acceptam formarea unui intreg imperfect, si sa ne bucuram de lucrurile bune si de crampeiele de fericire ce rasar in drumul nostru catre perfectiune. Sau poate nu vom invata niciodata si vom alerga dupa himera unei jumatati cladite dupa chipul si asemanarea noastra...

Tanc, tanc, tanc/ maimuta e pe tanc/ tancu' e pe-autobuz/ cine e mai sus?

     E vara, e cald....formele sunt dezvelite, masinile sunt decapotate, totul e supus analizei ochiului curios. Una mai bronzata, unul cu un lant de aur ca de caine la gat, doua adolescente rad si merg agale tinandu-se de brat, un grup de baieti trece galagios sanctionand verbal orice "neregula" de look, oameni stersi alearga grabiti la si de la munca. Vecinul de la parter a plecat in concediu pe Coasta de Azur, vecina de la 3 si-a trimis copiii in tabara la Disneyland, colegul de serviciu si-a luat ultimul model de masina sport, care, desigur, din vina nenorocului nu esta e ta desi e masina ta preferata, totul este un furnicar si toti sunt mareu preocupati de ceva.

     Dar de ce cand spui cuiva "Arati bine azi" intelege de fapt "In general esti naspa, dar azi parca ai schimbat ceva" si se supara, de ce daca-i spui unei dudui ca si-a mai rotunjit formele se ofenseaza, de ce daca-ti cumperi o bijuterie noua se uita colegele piezis, de ce decizia ta este mereu mai buna decat a altora si sejurul ales de tine este mai breaz decat oricare altul, fie si unul gratuit?!?!? Ai gresit dar nu vrei sa recunosti, si spui ca X nu a stiut sa-ti prezinte situatia, sau ca informatia primita de la Y a fost ambiguu formulata, seful tipa dar nu e vina ta, ci a lui ca isi varsa nervii pe subordonati, ai varsat cafea pe tastatura dar nu ai facut tu nimic, cana a alunecat pur si simplu pe biroul proaspat sters.....si cate si mai cate. De ce nu ne putem bucura si de binele altuia, de ce nu acceptam si alte pareri pe langa adevarul general valabil lansat, evident, de noi insine, de ce barna din ochiul nostru ne foloseste drept baston, iar paiul din ochiul altora ne zgarie pe retina? De ce nu-si pot oamenii vedea de treaba lor fara sa fie invidiosi, de ce ne bucuram daca moare capra vecinului si ne inverzim cand isi gaseste tap?

     De-aia domne', pentru ca suntem oameni si pentru ca vrem sa fim noi in centru atentiei mereu, pentru ca noi vrem sa fim cei mai buni, sa avem de toate si sa fim noi buricul pamantului. Ei bine, aflati ca nu se poate sa fie numai "burice" pe pamantul asta, asa ca obisnuiti-va cu ideea!!! 

Dragoste....la primul blog (inca de actualitate)

Totul incepe cu cateva momente de plictiseala crunta...cand dai un click intamplator pe net, gasesti un blog....si citesti cam ce-ti suna bine de pe acolo. Te amuzi....razi ca proasta/ul, dai un comentariu...si asta a fost. Oare cand a trecut timpul? La naiba! Eu?!Nu se poate sa fi petrecut 2 ore pe blog.....cand au trecut? Apoi te mai minunezi putin ce repede a zburat timpul, pleci de la birou, si uiti.....Pana cand, intr-o buna zi, destul de curand insa, primesti o alerta pe mail....de la nush-cine, nush-ce mesaj...Vrei sa-i dai spam, sau delete, dar apoi, curios/asa din fire, il deschizi. Aaa! Da, cineva ti-a raspuns la mesajul acela pe care l-ai dat din plictiseala...raspunsul e chiar dragut, plin de farmec, pare ok persoana. Te gandesti....ai o gramada de hartii pe birou, telefonul parca in ciuda suna...dar parca ai raspunde la mesaj...pur si simplu asa, pentru amuzament. Si mai dai un reply, ca sa lamuresti persoana ca tu de fapt nu prea esti interesata de subiect, ca ai ajuns acolo intamplator. Mai conteaza?! (te intrebi tu, in timp ce concepi raspunsul, scurt si la obiect). Dar, ce sa vezi?! Persoana a lasat in mesaj si un nr de telefon, si o adresa de mail. Oare de ce?! Ce ciudat! "Ce sa fac?Ar fi chiar asa de rau daca as suna? Ma mai distrez si eu putin"

"Buna ziua! Eu sunt ana11 de pe blog, mi-ati lasat un mesaj..."

"Sar'na, a...da, mi-aduc aminte. Dar ce voce draguta aveti!"

"Multumesc, eu vroiam doar...."....si asa ajungi sa vorbesti cu un necunoscut 45 de minute, apoi mai primesti un mail in aceeasi zi, un apel scurt de dimineata. "ce tip educat!" "ce gagica draguta, m-am scos, crede tot!" ...isi spune fiecare intre timp. Si azi asa, maine asa....vine si ziua in care, din pura curiozitate bine-nteles, va intalniti..... "Hai, cum nu ai incredere in mine?! Ce naiba, suntem oameni, doar nu te gandesti acum la cine stie ce nenorocire....uite, ne intalnim ziua, vin eu si te iau din fata blocului..." "Clar, nu am ce sa patesc, e un tip cu bun simt", si mai si zice ca face o cafea mai buna ca a ta, si ca gateste mai bine ca la restaurant.Dar teapa! Si uite-asa...au aia de la stirile de la ora 5 despre ce scrie. "Astazi, in jurul pranzului, intr-un cartier linistit, a fost semnalata politia de vecinii ingroziti, auzind tipete intr-un apartament recent inchiriat de la etajul 3 ...."

PS: Cu dedicatie...... ;)