....prea mandra sa spun "te iubesc" cand mai multe urechi pot auzi, prea mandra sa plang sau sa fur un sarut sub priviri nepasatoare poate, prea mandra sa recunosc ca am gresit si sa spun "iarta-ma" mie insami...
....prea multe ocazii pentru a spune, prea putine sanse pentru a demonstra....prea usor de zis si mult prea greu de facut...
....prea multi oameni in jur si mult prea singura in mijlocul lor, inimi prea mari ranite de prea multe dezamagiri, vorbe prea grele pentru suflete atat de usoare, rugi prea arzatoare pentru lucruri atat de marunte...
....suflete prea mistuite pentru a se putea bucura de o viata prea scurta...ochi prea adanci pentru priviri prea superficiale....ganduri prea nevinovate intr-o lume prea vinovata...
....emotii prea siderale in inimi prea pamantesti....
...De ce?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu