Dragoste....la primul blog (inca de actualitate)

Totul incepe cu cateva momente de plictiseala crunta...cand dai un click intamplator pe net, gasesti un blog....si citesti cam ce-ti suna bine de pe acolo. Te amuzi....razi ca proasta/ul, dai un comentariu...si asta a fost. Oare cand a trecut timpul? La naiba! Eu?!Nu se poate sa fi petrecut 2 ore pe blog.....cand au trecut? Apoi te mai minunezi putin ce repede a zburat timpul, pleci de la birou, si uiti.....Pana cand, intr-o buna zi, destul de curand insa, primesti o alerta pe mail....de la nush-cine, nush-ce mesaj...Vrei sa-i dai spam, sau delete, dar apoi, curios/asa din fire, il deschizi. Aaa! Da, cineva ti-a raspuns la mesajul acela pe care l-ai dat din plictiseala...raspunsul e chiar dragut, plin de farmec, pare ok persoana. Te gandesti....ai o gramada de hartii pe birou, telefonul parca in ciuda suna...dar parca ai raspunde la mesaj...pur si simplu asa, pentru amuzament. Si mai dai un reply, ca sa lamuresti persoana ca tu de fapt nu prea esti interesata de subiect, ca ai ajuns acolo intamplator. Mai conteaza?! (te intrebi tu, in timp ce concepi raspunsul, scurt si la obiect). Dar, ce sa vezi?! Persoana a lasat in mesaj si un nr de telefon, si o adresa de mail. Oare de ce?! Ce ciudat! "Ce sa fac?Ar fi chiar asa de rau daca as suna? Ma mai distrez si eu putin"

"Buna ziua! Eu sunt ana11 de pe blog, mi-ati lasat un mesaj..."

"Sar'na, a...da, mi-aduc aminte. Dar ce voce draguta aveti!"

"Multumesc, eu vroiam doar...."....si asa ajungi sa vorbesti cu un necunoscut 45 de minute, apoi mai primesti un mail in aceeasi zi, un apel scurt de dimineata. "ce tip educat!" "ce gagica draguta, m-am scos, crede tot!" ...isi spune fiecare intre timp. Si azi asa, maine asa....vine si ziua in care, din pura curiozitate bine-nteles, va intalniti..... "Hai, cum nu ai incredere in mine?! Ce naiba, suntem oameni, doar nu te gandesti acum la cine stie ce nenorocire....uite, ne intalnim ziua, vin eu si te iau din fata blocului..." "Clar, nu am ce sa patesc, e un tip cu bun simt", si mai si zice ca face o cafea mai buna ca a ta, si ca gateste mai bine ca la restaurant.Dar teapa! Si uite-asa...au aia de la stirile de la ora 5 despre ce scrie. "Astazi, in jurul pranzului, intr-un cartier linistit, a fost semnalata politia de vecinii ingroziti, auzind tipete intr-un apartament recent inchiriat de la etajul 3 ...."

PS: Cu dedicatie...... ;)

Fidelitate?...Ce-i aia?

     Nu....de data asta n-am sa scriu eu nimic. Vreau sa aflu parerile voastre... ce credeti ca inseamna fidelitatea. E oare posibil sa devenim femeia unui singur barbat sau barbatul unei singure femei dupa casatorie? Asta inseamna fidelitate? Ce altceva? E bine sa ai incredere totala in persoana de langa tine, sau e o pierdere de timp sa incerci sa-l cunosti pe adevaratul celalalt?

     Nu va sfiiti, oricum totul e relativ si nu exista un adevar suprem la care sa ne raportam.

De ce barbatii nu e porci si femeile nu e curve

     Am citit azi un articol inspirat din "inteligenta populara", http://www.cabral.ro/culturescape/barbatii-e-porci, si a rascolit amintiri vechi. Haideti sa deschidem din nou un subiect controversat, legat de asemanarile/diferentele dintre barbati si femei. Pana la urma, gandim la fel sau nu? Au barbatii suflet si femeile minte?

     Ideea ca barbatii e porci si femeile e curve deriva din faptul ca ambele genuri ale speciei...insala. Asa, si? Motivele pentru care se intampla acest lucru sunt greu de enumerat, pentru ca sunt multe si variate. Apartine vina exclusiv unei jumatati din cuplu atunci cand se ajunge la asta? Cu siguranta ca nu. Insa jumatatea "pagubita", ca sa ma exprim in termeni academici :) , tot timpul generalizeaza la nivelul intregului o experienta absolut subiectiva si individuala, astfel ca toata lumea e bagata in aceeasi oala. A insela este de fapt un semnal de alarma. Ceva lipseste, ceva nu e cum ar trebui, ceva s-a pierdut, ceva trebuie schimbat. Dar exista mai multe feluri de a insela, si trebuie sa recunoastem, macar in fata propriului eu, ca toti am fost, atat in postura de persoana inselata cat si in cea de persoana care insala, cel putin o data. Si de oricare parte a barierei ai fi, nu e usor. Pentru ca totul tine de o decizie, si aceasta trebuie luata cu cap. Pardon, cu capul de pe umeri.

     De ce nu suntem curve si porci? Pentru ca fiecare are nevoi, fiecare viseaza la ceva anume, fiecare alearga dupa himere mai mult sau mai putin tangibile, fiecare are dreptul la fericire. Haideti sa ne bucuram de dreptul la fericire. De ce sa nu recunoastem ca flirtul e frumos, ca te face sa te simti "pe piata" inca (daca ai o relatie de durata), ca iti gadila orgoliul si iti face ziua mai frumoasa? Un compliment, un zambet, o atingere... toate iti sporesc increderea in sarmul personal, in capacitatea de a relationa cu oamenii, ba chiar respectul de sine.

     De ce sa condamnam ceva ce ne face sa ne simtim bine? Daca avem partener, asta nu inseamna ca trebuie sa mergem cu capul plecat pentru a nu vedea tentatiile, ca trebuie sa nu reactionam la o gluma sau sa nu apreciem un compliment, sa fim adeptii conceptelor "fetele cu fetele" si "baietii cu baietii". Total gresit. Tocmai tentatiile sunt cele carora daca le rezisti ii dovedesti partenerului stabilitatea, sau daca le cazi prada te ajuta sa faci cate un pas spre ceea ce cauti cu adevarat (daca n-ai gasit deja). Asa ca, dragii mei, totul este o chestiune de alegere, si de asumarea constienta a consecintelor.

     Nici barbatii nu e porci, nici femeile nu e curve, toti suntem oameni, iar viata e prea scurta pentru a face compromisuri cand e vorba de fericire. Cine suntem noi sa-i judecam pe ceilalti, si cine sunt ceilalti sa ne judece pe noi?

     "Fericirea este o alegere conştientă, nu un răspuns automat." Mildred Barthel

    

    

Mazare romaneasca :))

Badea Gheorghe in tren cu un american.....
Scoate badea Gheorghe un castravete. Americanul il intreaba:
-Ce este ala?
-Un castravete, raspunde badea Gheorghe.
-La noi sunt de trei ori mai mari, zice americanul.
Scoate badea Gheorghe un mar.
-Ce este ala? , intreaba americanul.
-Un mar, zice badea Gheorghe.
-La noi sunt de trei ori mai mari , zice americanul.
-Scoate badea Gheorghe o lubenita.
-Ce este ala?
-Mazare, in ma-ta !!!

Parc-am fi tampiti, domne'...

     De cate ori nu vedem la televizor o campanie pentru ajutorarea unor sinistrati, pentru donare de sange, pentru strangere de fonduri, sau ne suna un prieten daca putem sa dam mai departe un mail - un strigat de ajutor, se cauta stapan pentru cine stie ce animalute....de cate ori am intins o mana de ajutor??? As vrea sa fiti sinceri cu voi insiva raspunzand la aceasta intrebare.

     Si mai vreau sa stiu, de ce un batran de pe strada cu mana intinsa nu indupleca, dar un tiganus descult si tupeist va face sa bagati mana in buzunar? De ce nu facem in mod voluntar actiuni caritabile, atat cat putem, dar cand parcam masina ii dam vagabondului care vine grabit spre noi cativa lei, "ca sa nu ne faca ceva la masina"? De ce in metrou sarim repede cu bani cand vedem femei cu copii mici in brate, care cer bani de lapte, desi vedem in punga semi-transparenta o sticla de cola, iar micutul rontaie o coaja de paine sau un covrig? Le mai da cineva lapte?! I-am facut noi? Avem vreo obligatie sa le crestem altora copiii?

     Ia ganditi-va ce s-ar intampla daca noi am iesi la cersit. E simplu. Ne punem niste haine de casa, mai zdrentaroase si mai patate eventual, si pornim pe strada la cersit. Hai sa zicem si noi ca avem copii/frati/parinti  in intretinere, ca unii mai sunt si bolnavi, ca am fost dati afara de la serviciu si ca nu ne permitem nici macar sa platim intretinerea. Ne-ar da cineva? Eu sunt convinsa ca ni s-ar da replici foarte acide, ni s-ar spune ca avem maini si picioare si putem munci, sa nu mai intindem mana. Ok, mi se pare corect! Atunci, noi de ce dam? De ce scoatem din buzunar bani munciti, pentru a creste niste copii care sunt invatati de mici sa cerseasca? Sau pentru a ajuta aurolaci care tremura intr-un tricou cand afara sunt putin peste zero grade? Facem un bine.....Pe bune?! Cui??? In niciun caz nu facem un bine societatii, care e invadata din ce in ce mai mult de cersetori, tot mai multi tigani cu "puradei" dupa ei ies pe strazi, sau la cersit sau la furat, auzim povesti despre cum batranii sunt batuti si trimisi la cersit, si ii vedem la fiecare colt....Ne facem un bine noua? Nu cred...un calcul simplu pe o perioada mai lunga ne arata ca banutii dati la cresetori nu-s chiar asa putini, si poate i-am fi donat mai bine la un adapost de animale, sau la un azil de batrani, sau pentru orice alta cauza nobila. Sau poate ii puneam la pusculita pentru cand vom aveam nevoie de ei. Atunci, cui facem un bine? Evident...pe termen scurt, cersetorilor, care fac din cersit un modus vivendi, si care n-o duc de loc rau cum am fi tentati sa credem.

     Si-atunci? De ce continuam sa hranim aceste gunoaie ale societatii? Daca nu le-ar merge cu cersitul, si ar muri intr-adevar de foame, nu ar mai face asta ci ar incerca sa-si asigure hrana de zi cu zi. Au trei variante: se apuca de munca (intr-un caz fericit), se apuca de furat (adesea) sau emigreaza si acolo fac ce-i taie capul. Duca-se!!! Dar pana la urma, ceva trebuie sa faca; altceva decat sa cerseasca. Iar noi trebuie sa acceleram acest proces, pentru ca asa nu se mai poate.

     Nu mi se pare firesc sa ma duc in concediu in afara si sa-mi fie rusine sa spun de unde sunt, nu mi se pare firesc sa-mi fie frica sa nu dau bani cuiva ca sa-mi pastrez masina intacta, nu mi se pare normal sa nu pot bea un suc la o terasa fara sa fiu deranjata de cersetori care vin si de uita prelung la ce e pe masa si care nu pleaca pana nu capata ceva.

   Iar oamenii, parca sunt tampiti. De ce ne-ar induiosa un "puradel" care umbla creanga pe strazi si cerseste? De ce i-am da bani? Ca sa vada parintii ca merge asa si sa-l trimita iar si iar? Sunt convinsa ca multi dintre voi zic "e copil, ce stie el?". Ei bine, eu cred ca stie foarte clar ce face, si cred ca-i mai si convine sa vina pur si simplu sa ceara, si sa i se dea. Eu daca cer imi da cineva? Da, sigur: viteza sau un sut in fund!

     Poate va mai ganditi inainte de a scotoci grabiti dupa cativa lei in portofel.....

Da!.....Da!

Cu asta incepe calatoria. Ofiterul starii civile te intreaba: "cetatene,..., de buna voie si nesilit de nimeni...?" si tu, orbit de importanta momentului spui, ca hipnotizat, sau pentru ca asta asteapta toti de la tine sa spui, un "da" hotarat. Te anunt, ca tocmai ti-ai semnat sentinta, tocmai ai ales un anume drum din cea mai mare intersectie posibila....si n-ai decat sa-l urmezi. 

De ce ne casatorim?  Din dragoste? Si daca dragostea piere? Si daca oamenii se schimba? Si daca noi ne schimbam? Putem oare, prin natura noastra, sa fim femeia aceluiasi barbat sau barbatul aceleiasi femei pentru tot restul vietii? Sau ne alegem partenerul intr-un fel de alianta egoista, riscand sa ne pierdem identitatea? Totusi, capatam o alta identitate, modelata dupa chipul si asemanarea noastra, dar adaptata cerintelor "publicului", si dintr-o data nu mai sunt "eu", ci "noi", nu mai "vreau", ci "vrem"....si asa mai departe la nesfarsit.

Si revin aici la ceea ce numeam mai inainte Noroc. Da, iar il scriu cu litera mare pentru ca am certitudinea acum ca este intr-adevar un personaj pe care daca stim sa-l atragem, ne na insoti pretutindeni si va depinde exclusiv de alegerile pe care le facem. Asta e, trebuie sa ne asumam consecintele faptelor si vorbelor noastre, fie ca ne convine sau nu. Iar vinovatii suntem intotdeauna noi, pentru ca am avut de ales.

V-ati gandit vreodata ca daca nu nimeriti persoana potrivita, daca nu este chiar acel suflet pereche (in caz ca exista asa ceva), convietuiti cu jumatatea altcuiva? Pentru cei care se intreaba, nu, nu m-am casatorit.....am asistat insa la pronuntarea multor sentinte.