Cu asta incepe calatoria. Ofiterul starii civile te intreaba: "cetatene,..., de buna voie si nesilit de nimeni...?" si tu, orbit de importanta momentului spui, ca hipnotizat, sau pentru ca asta asteapta toti de la tine sa spui, un "da" hotarat. Te anunt, ca tocmai ti-ai semnat sentinta, tocmai ai ales un anume drum din cea mai mare intersectie posibila....si n-ai decat sa-l urmezi.
De ce ne casatorim? Din dragoste? Si daca dragostea piere? Si daca oamenii se schimba? Si daca noi ne schimbam? Putem oare, prin natura noastra, sa fim femeia aceluiasi barbat sau barbatul aceleiasi femei pentru tot restul vietii? Sau ne alegem partenerul intr-un fel de alianta egoista, riscand sa ne pierdem identitatea? Totusi, capatam o alta identitate, modelata dupa chipul si asemanarea noastra, dar adaptata cerintelor "publicului", si dintr-o data nu mai sunt "eu", ci "noi", nu mai "vreau", ci "vrem"....si asa mai departe la nesfarsit.
Si revin aici la ceea ce numeam mai inainte Noroc. Da, iar il scriu cu litera mare pentru ca am certitudinea acum ca este intr-adevar un personaj pe care daca stim sa-l atragem, ne na insoti pretutindeni si va depinde exclusiv de alegerile pe care le facem. Asta e, trebuie sa ne asumam consecintele faptelor si vorbelor noastre, fie ca ne convine sau nu. Iar vinovatii suntem intotdeauna noi, pentru ca am avut de ales.
V-ati gandit vreodata ca daca nu nimeriti persoana potrivita, daca nu este chiar acel suflet pereche (in caz ca exista asa ceva), convietuiti cu jumatatea altcuiva? Pentru cei care se intreaba, nu, nu m-am casatorit.....am asistat insa la pronuntarea multor sentinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu