Depresie...de toamna?!

     Sau am innebunit eu, ca nu sunt deprimata, sau au innebunit ceilalti. Toata lumea trece in perioada asta printr-o depresie: de ce sunt singur/a?, de ce ploua?, de ce e frig si nu e soare?, de ce n-am aia, sau ailalta?, de ce tocmai mie mi s-a intamplat asta?...etc....povesti si scuze cu duiumul pentru depresia generala parca devenita actuala pandemie de temut dupa gripele porcina, aviara...sau mai-stiu-eu care.

     Ce-aveti fratilor, chiar nimic nu va mai multumeste si nimeni nu va mai intra in gratii?

     Hai sa o spun altfel: pe principiul "fiecare zi in care n-ai zambit e o zi pierduta", ganditi-va ca in loc sa stati bosumflati, morocanosi, suparati pe tot si pe toate, ati putea profita de timpul respectiv pentru a face ceva constructiv, sau macar ceva superficial care sa va mai ridice din "mlastina sufleteasca" in care va innecati. O fuga la cumparaturi, o iesire cu prietenii, o manichiura, o convorbire telefonica, un film, o carte noua, un drive-test cu masina dorita, astea si multe altele pot fi o trambulina catre o stare de bine. Adica solutii sunt destule, numai sa vreti sa le vedeti....desi la cate figuri si mofturi mi-a fost dat sa aud in ultima vreme....incep sa cred ca oamenilor le face placere sa-si planga de mila si sa fie compatimiti pentru "suferinta" lor (fie ea si inchipuita).

     Ok, admit ca poate unii oameni au atatea necazuri pe cap incat e normal sa-i cuprinda deznadejdea, dar ceea ce trebuie sa inteleaga este ca intotdeauna se poate si mai rau, si ca exista oameni care nu au decat o zdreanta pe ei (daca si pe-aia), mananca fiertura de cereale nedecorticate toata viata si nu se mai plang, ci se resemneaza si traiesc fericiti pentru ca sunt in tribul lor, cu familia si restul comunitatii, pentru ca e pace, pentru ca a plouat si o sa aiba cereale si anul urmator. Ei nu mai viseaza haine scumpe, masini de lux, vacante exotice, Feti Frumosi sau Ilene Cosanzene, gramezi de bani sau mai stiu eu ce aberatie care deprima omul modern si-i distruge orice speranta si urma de optimism.

     Oameni buni, ce atata deprimare?! Mai e putin si vine Mos Craciun!!! :))

O cursa nesfarsita...

     As incepe prin a intreba "de ce?"....dar as face o greseala intrucat nu pot oferi un raspuns...Suntem liberi si putem face tot ce ne pofteste inima, suntem propria noastra instanta si propriul nostru calau....dar asta nu ne multumeste. Nu suntem intregi, suntem jumatati ce-au fost separate din tot intr-o incercare disperata de a gasi libertatea si fericirea deplina, dar n-am gasit-o. Si acum, dupa milioane de ani scurse necontenit, suntem din nou in cautarea jumatatii fara de care nu putem gasi implinirea.

     Dar cine oare isi gaseste cu adevarat jumatatea? Cam cate sanse sunt, din atatea miliarde de oameni sa gasim exact bucatica pierduta? Poate ca dupa atata timp nici nu mai avem acceasi culoare, nu vorbim aceeasi limba, poate ca intalnindu-ne nu am putea sa comunicam si nu ne-am recunoaste...Sa credem totusi ca sunt sanse. Insa noi, atunci cand ne impiedicam si cadem fara stire in bratele unei posibile jumatati, incercam cu tot dinadinsul sa facem din ea ceea ce ne-am dori noi sa fie, si uitam sa o privim in ochi si sa remarcam unicitatea acelui suflet, incercarea disperata si surda de a-si gasi la randu-i jumatatea....

     "De ce strivim corola de minuni a lumii"...de ce ucidem fara voie suflete in cautarea fericirii, de ce la furam sansa de a atinge sublimul si de a-si afla implinirea?

     Stiu, e trist....dar incercarea egoista a unui suflet de a-l modela pe altul in matrita jumatatii sale, ucide jumatatea altuia si distruge sansa la fericire...

     Poate ca trebuie sa se mai scurga mult timp pana sa invatam sa acceptam alta jumatate in viata noastra, sa acceptam formarea unui intreg imperfect, si sa ne bucuram de lucrurile bune si de crampeiele de fericire ce rasar in drumul nostru catre perfectiune. Sau poate nu vom invata niciodata si vom alerga dupa himera unei jumatati cladite dupa chipul si asemanarea noastra...

Tanc, tanc, tanc/ maimuta e pe tanc/ tancu' e pe-autobuz/ cine e mai sus?

     E vara, e cald....formele sunt dezvelite, masinile sunt decapotate, totul e supus analizei ochiului curios. Una mai bronzata, unul cu un lant de aur ca de caine la gat, doua adolescente rad si merg agale tinandu-se de brat, un grup de baieti trece galagios sanctionand verbal orice "neregula" de look, oameni stersi alearga grabiti la si de la munca. Vecinul de la parter a plecat in concediu pe Coasta de Azur, vecina de la 3 si-a trimis copiii in tabara la Disneyland, colegul de serviciu si-a luat ultimul model de masina sport, care, desigur, din vina nenorocului nu esta e ta desi e masina ta preferata, totul este un furnicar si toti sunt mareu preocupati de ceva.

     Dar de ce cand spui cuiva "Arati bine azi" intelege de fapt "In general esti naspa, dar azi parca ai schimbat ceva" si se supara, de ce daca-i spui unei dudui ca si-a mai rotunjit formele se ofenseaza, de ce daca-ti cumperi o bijuterie noua se uita colegele piezis, de ce decizia ta este mereu mai buna decat a altora si sejurul ales de tine este mai breaz decat oricare altul, fie si unul gratuit?!?!? Ai gresit dar nu vrei sa recunosti, si spui ca X nu a stiut sa-ti prezinte situatia, sau ca informatia primita de la Y a fost ambiguu formulata, seful tipa dar nu e vina ta, ci a lui ca isi varsa nervii pe subordonati, ai varsat cafea pe tastatura dar nu ai facut tu nimic, cana a alunecat pur si simplu pe biroul proaspat sters.....si cate si mai cate. De ce nu ne putem bucura si de binele altuia, de ce nu acceptam si alte pareri pe langa adevarul general valabil lansat, evident, de noi insine, de ce barna din ochiul nostru ne foloseste drept baston, iar paiul din ochiul altora ne zgarie pe retina? De ce nu-si pot oamenii vedea de treaba lor fara sa fie invidiosi, de ce ne bucuram daca moare capra vecinului si ne inverzim cand isi gaseste tap?

     De-aia domne', pentru ca suntem oameni si pentru ca vrem sa fim noi in centru atentiei mereu, pentru ca noi vrem sa fim cei mai buni, sa avem de toate si sa fim noi buricul pamantului. Ei bine, aflati ca nu se poate sa fie numai "burice" pe pamantul asta, asa ca obisnuiti-va cu ideea!!! 

Dragoste....la primul blog (inca de actualitate)

Totul incepe cu cateva momente de plictiseala crunta...cand dai un click intamplator pe net, gasesti un blog....si citesti cam ce-ti suna bine de pe acolo. Te amuzi....razi ca proasta/ul, dai un comentariu...si asta a fost. Oare cand a trecut timpul? La naiba! Eu?!Nu se poate sa fi petrecut 2 ore pe blog.....cand au trecut? Apoi te mai minunezi putin ce repede a zburat timpul, pleci de la birou, si uiti.....Pana cand, intr-o buna zi, destul de curand insa, primesti o alerta pe mail....de la nush-cine, nush-ce mesaj...Vrei sa-i dai spam, sau delete, dar apoi, curios/asa din fire, il deschizi. Aaa! Da, cineva ti-a raspuns la mesajul acela pe care l-ai dat din plictiseala...raspunsul e chiar dragut, plin de farmec, pare ok persoana. Te gandesti....ai o gramada de hartii pe birou, telefonul parca in ciuda suna...dar parca ai raspunde la mesaj...pur si simplu asa, pentru amuzament. Si mai dai un reply, ca sa lamuresti persoana ca tu de fapt nu prea esti interesata de subiect, ca ai ajuns acolo intamplator. Mai conteaza?! (te intrebi tu, in timp ce concepi raspunsul, scurt si la obiect). Dar, ce sa vezi?! Persoana a lasat in mesaj si un nr de telefon, si o adresa de mail. Oare de ce?! Ce ciudat! "Ce sa fac?Ar fi chiar asa de rau daca as suna? Ma mai distrez si eu putin"

"Buna ziua! Eu sunt ana11 de pe blog, mi-ati lasat un mesaj..."

"Sar'na, a...da, mi-aduc aminte. Dar ce voce draguta aveti!"

"Multumesc, eu vroiam doar...."....si asa ajungi sa vorbesti cu un necunoscut 45 de minute, apoi mai primesti un mail in aceeasi zi, un apel scurt de dimineata. "ce tip educat!" "ce gagica draguta, m-am scos, crede tot!" ...isi spune fiecare intre timp. Si azi asa, maine asa....vine si ziua in care, din pura curiozitate bine-nteles, va intalniti..... "Hai, cum nu ai incredere in mine?! Ce naiba, suntem oameni, doar nu te gandesti acum la cine stie ce nenorocire....uite, ne intalnim ziua, vin eu si te iau din fata blocului..." "Clar, nu am ce sa patesc, e un tip cu bun simt", si mai si zice ca face o cafea mai buna ca a ta, si ca gateste mai bine ca la restaurant.Dar teapa! Si uite-asa...au aia de la stirile de la ora 5 despre ce scrie. "Astazi, in jurul pranzului, intr-un cartier linistit, a fost semnalata politia de vecinii ingroziti, auzind tipete intr-un apartament recent inchiriat de la etajul 3 ...."

PS: Cu dedicatie...... ;)

Fidelitate?...Ce-i aia?

     Nu....de data asta n-am sa scriu eu nimic. Vreau sa aflu parerile voastre... ce credeti ca inseamna fidelitatea. E oare posibil sa devenim femeia unui singur barbat sau barbatul unei singure femei dupa casatorie? Asta inseamna fidelitate? Ce altceva? E bine sa ai incredere totala in persoana de langa tine, sau e o pierdere de timp sa incerci sa-l cunosti pe adevaratul celalalt?

     Nu va sfiiti, oricum totul e relativ si nu exista un adevar suprem la care sa ne raportam.

De ce barbatii nu e porci si femeile nu e curve

     Am citit azi un articol inspirat din "inteligenta populara", http://www.cabral.ro/culturescape/barbatii-e-porci, si a rascolit amintiri vechi. Haideti sa deschidem din nou un subiect controversat, legat de asemanarile/diferentele dintre barbati si femei. Pana la urma, gandim la fel sau nu? Au barbatii suflet si femeile minte?

     Ideea ca barbatii e porci si femeile e curve deriva din faptul ca ambele genuri ale speciei...insala. Asa, si? Motivele pentru care se intampla acest lucru sunt greu de enumerat, pentru ca sunt multe si variate. Apartine vina exclusiv unei jumatati din cuplu atunci cand se ajunge la asta? Cu siguranta ca nu. Insa jumatatea "pagubita", ca sa ma exprim in termeni academici :) , tot timpul generalizeaza la nivelul intregului o experienta absolut subiectiva si individuala, astfel ca toata lumea e bagata in aceeasi oala. A insela este de fapt un semnal de alarma. Ceva lipseste, ceva nu e cum ar trebui, ceva s-a pierdut, ceva trebuie schimbat. Dar exista mai multe feluri de a insela, si trebuie sa recunoastem, macar in fata propriului eu, ca toti am fost, atat in postura de persoana inselata cat si in cea de persoana care insala, cel putin o data. Si de oricare parte a barierei ai fi, nu e usor. Pentru ca totul tine de o decizie, si aceasta trebuie luata cu cap. Pardon, cu capul de pe umeri.

     De ce nu suntem curve si porci? Pentru ca fiecare are nevoi, fiecare viseaza la ceva anume, fiecare alearga dupa himere mai mult sau mai putin tangibile, fiecare are dreptul la fericire. Haideti sa ne bucuram de dreptul la fericire. De ce sa nu recunoastem ca flirtul e frumos, ca te face sa te simti "pe piata" inca (daca ai o relatie de durata), ca iti gadila orgoliul si iti face ziua mai frumoasa? Un compliment, un zambet, o atingere... toate iti sporesc increderea in sarmul personal, in capacitatea de a relationa cu oamenii, ba chiar respectul de sine.

     De ce sa condamnam ceva ce ne face sa ne simtim bine? Daca avem partener, asta nu inseamna ca trebuie sa mergem cu capul plecat pentru a nu vedea tentatiile, ca trebuie sa nu reactionam la o gluma sau sa nu apreciem un compliment, sa fim adeptii conceptelor "fetele cu fetele" si "baietii cu baietii". Total gresit. Tocmai tentatiile sunt cele carora daca le rezisti ii dovedesti partenerului stabilitatea, sau daca le cazi prada te ajuta sa faci cate un pas spre ceea ce cauti cu adevarat (daca n-ai gasit deja). Asa ca, dragii mei, totul este o chestiune de alegere, si de asumarea constienta a consecintelor.

     Nici barbatii nu e porci, nici femeile nu e curve, toti suntem oameni, iar viata e prea scurta pentru a face compromisuri cand e vorba de fericire. Cine suntem noi sa-i judecam pe ceilalti, si cine sunt ceilalti sa ne judece pe noi?

     "Fericirea este o alegere conştientă, nu un răspuns automat." Mildred Barthel

    

    

Mazare romaneasca :))

Badea Gheorghe in tren cu un american.....
Scoate badea Gheorghe un castravete. Americanul il intreaba:
-Ce este ala?
-Un castravete, raspunde badea Gheorghe.
-La noi sunt de trei ori mai mari, zice americanul.
Scoate badea Gheorghe un mar.
-Ce este ala? , intreaba americanul.
-Un mar, zice badea Gheorghe.
-La noi sunt de trei ori mai mari , zice americanul.
-Scoate badea Gheorghe o lubenita.
-Ce este ala?
-Mazare, in ma-ta !!!